Atribut al personalitatii

Scuze pentru ca formatul postarii depaseste formatul normal al blogului. Cititorul care are cont google si vrea sa citeasca aceasta postare in conditii mai bune poate acceseze apasand aici .
Deci:

Atribut al personalității sau, mai corect spus "Atributele conceptului persoană/personalitate".

Subiectul de tratat in aceasta pagina vine din sursa "Atributo de la personalidad" si nu are pana la data asta (28.12.2015) abordare si in limba romană, neputand fi cotata intre informatiile elementare pe care publicul (romanesc) larg sa le poata accesa usor.

Aici se poate vedea ca nu exista abordare in limba romană a subiectului la momentul cand eu l-am luat in discutie

Reprezentare personala a conceptului "atribute ale conceptului persoana". Fiecare segment atributiv inseamna 1/6 dintr-un intreg (dintr-un 100%), din intregul care inseamna conceptul "persoană" si lipsa oricarui atribut distruge sensul acestui concept (il lasa fara sens)

Aici se pot vedea cateva dintre abordarile cel mai apropiate de subiect, care ies cel mai repede la lumina in urma cautarii cu formule ca "atribut al personalitatii", "atribut personalitate", "atribut al conceptului persoană" si alte.

 Nombre = Nume; Capacidad = Capacitate; Domicilio = Domicilio; Nationalidad = Nationalitate; Patrimonio = Patrimoniu; Estado civil = Starea civila

Romania este semiprezidentiala sau ba?

Conceptul de "presedinte al tarii", concept care se refera la cea mai inalta, la cea mai importanta functie in Stat (in cazul nostru al romanilor, Statul roman), nu putea sa scape polemicii.

Polemici care, in jurul lucrurilor importante, nu inceteaza vreodata.

Vigoarea legilor nu sunt puse la indoiala pe perioada existentei lor, vigoarea legilor nu le-o inceteaza decat "abrogarea" lor.

In cei 24 de ani de cand actuala Constitutie (cu revizuirea ei din 2003) este in vigoare, am vazut si auzit multe comentarii care reclamau o anume ambiguitate a Constitutiei in ce priveste atributiile, drepturile si responsabilitatile functiei de Presedinte.

Nu mi-au placut nicicand rastalmacirile de cuvinte, cuvintele trebuiesc in asa fel potrivite incat sa nu lase loc de interpretari, sa nu lase loc adversarului sa patrunda prin nici un fel de "dribling", ca o echipa, in sport, cu o aparare "beton".

Se gasesc in internet tot felul de "surse" in care apare, in care se sustine, ca Romania are un statut, o Constitutie de tara semi-prezidentiala.

Iata aici, sub linkul "Ce fel de republica este Romania" un mic exemplu asupra dezbaterilor asupra temei.

Apoi, iata aici, in imaginea-captura (imagine adusa din pagina Rumania), cum un contribuitor roman (sau mai multi) au contribuit cu informatie care se vehiculeaza pe sub ochii "navigatorului".

Problema nu se pune, atunci cand informatia e buna, dar ce ne facem daca informatia este eronata.

Nu alimenteaza ea eronat, contribuind totodata la perpetuarea eronarii?

Daca da, cine? In favoarea cui?

Voi aduce aici, pe scurt, fragmentele pe care le consider necesare, iar cine vrea sa vada contextul intreg merge la subpagina "Constitutia".

Gasim in Wikipedia, sub denumirea Republica semi-prezidentiala un "corp de text" cu explicatii destul de pertinente asupra acestui concept.

Politica-i management

Politica este un "joc social".

Este cel mai serios joc, dintre toate jocurile si implica, nolens-volens, pe orice persoana, indiferent daca ea se implica sau nu.

Politica inseamna in fapt "management", iar pentru ocuparea posturilor, pentru stabilirea unei ierarhii a "managerilor politici" se organizeaza cu periodicitate concursuri asemanatoare concursurilor de divertisment de genul "Vocea Romaniei", "Dansez pentru tine", "Eurovizion" etc, concursuri in care cuvantul cel mai greu il are "votul publicului".

Cultura comunistă română

Despre "cultura comunistă română" se poate vorbi ca o cultura initiata de puciul comunistoid de la 1945.
Ca in filmele western (de genul "Diligenta"), banditii au atacat, au luat fraiele Romaniei, in acel fatidic an si au facut-o pierduta de lumea exterioara ei, asa cum austriacul Joseph Fritzl si-a facut disparuta propria-i fiica, mutilandu-i viata pentru vecie.
45 de ani a trait Romania in sechestru, un sechestru care nu putea sa nu lase urme adanci, mai grave chiar si decat mutatiile genetice.
Una din cele mai de efect solutii pentru mutilarea unui popor, este mutilarea limbii poporului respectiv. Pucistii romani ai anilor 1945 au epurat limbajul romanesc al acelor vremi, limbaj racordat pana atunci la limbajul uman universal, si i-a creat un jargon special, un jargon menit sa serveasca sclavizarii poporului roman in beneficiul unei elite, menit sa transforme poporul roman intr-o turma de oi in beneficiul a cateva mii de "ciobani".

Romania, romanul si votul universal

Romania, romanul si votul universal

Mai "la arme" decat atunci cand te afli in fata urnei de vot, nu te afli ca om, niciunde.

Nimic altceva nu intrece in eficienta votul.

Singura problema ramane . . . folosirea cum se cuvine a acestui instrument.

Votul inlocuieste, intr-o varianta care ii este omului "maxim posibil", "arma duelului", arma care a fost, in ordine cronologica sabia, pistolul.

..............................................................................................

Vezi sub linkul de aici: Votul universal s-a introdus, ca arma, in Romania, prin 1918. 

Toate celelalte anterioare arme au folosinta de milenii si nu au facut nici o branza.

16 Noiembrie. Douazeci si sase de ani de speranta neimplinita inca.

Azi e 16 noiembrie. Acum 26 de ani pe vremea asta s-a nascut (si) in mine un fior, cum s-o fi nascand in samanta de ghiocel prin februarie-martie, cand instinctul il trezeste spunandu-i ca-i pe cale sa se faca primavara.

Nu stiam in 16 ce si cum va fi in 17, nu stiam in 16 ce si cum va in toate zilele urmatoare, cum va fi in 22, in 25 sau in 31, nu stiam ce va fi, cand, cum si daca va mai fi.

Vezi aici varianta spaniola a subiectului "Revolta de la Timisoara".

Probabilitatea de a se intampla "orice", capata atunci alte proportii decat in zilele rutinarii.

Nu am petrecut acele zile in alta parte decat prins in mreaja propriei vieti, ca intotdeauna pana atunci si ca intotdeauna de atunci si pana azi,

Simtul masurii sau, a pastra proportia.

"A păstra proportia" este o teorie care (dupa cum o dovedesc secolele de trăire umană), depașeste întotdeauna, cu câteva ture bune (ture, ca la atletism), pe marea majoritate a ființelor cu față de om.

Si mai corect spus ar fi "A păstra întotdeauna proportia", desi asta poate suna pleonastic in conditiile in care un principiu de-aia e principiu, spre a se aplica . . . intotdeauna.

Acuma survine alt impediment, pentru ca pentru atat de multe persoane, conceptul  "tot" ("tot" sau 100%), nu este vazut ca un termen 100% invariabil ci ca un termen variabil (ca pe un 99%, 98% etc). 

De aceea o mare parte dintre oameni aplica acest principiu nu oridecate ori se vad in fața situatiei de a-l aplica ci, oridecate ori au (daca au) pofta, sa il aplice.