Cerinte pentru functia de politician

Politicianul (ca si sportivul, ca soferul, ca solistul de muzica, etc), este de cinci categorii:  "angajat", "amator", "chibit", "pasager", "afon".

Asa am identificat eu, in baza propriilor perceptii, cinci clase, pe care hai sa incercam a le defini:

 - politician angajat; actor politic confirmat asa de votul electoral si care primeste remuneratie pentru "rolul politic" pe care electoratul l-a angajat (ca; presedinte de stat, senator, deputat, primar, consilier), 

 - politician amator; actor politic care joaca rol de . . . "membru cotizant" sau "simpatizant cotizant" intr-un "partid politic in activitate" (partid valid din punct de vedere juridic).

 - microbist (chibit) politic; spectator politic (wiew-spectator, tele-spectator) care "traieste faza" din "tribuna" (din tribuna reala sau din tribuna virtuala) fiind conectat cu doua (auzul si vazul) din cele cinci simturi naturale, tot timpul la "viata politica";

 - pasagerul politic; persoana majora si cu discernamant care intervine sporadic / rar (mai mult in ziua votului, prin actiunea de a vota);

 - afonul politic; persoana majora si cu discernamant, dar complet neatrasa de viata, de fermentatia politica (echivalent al "mireanului" in religie).

Udrea vorbeste o limba necunoscuta romanilor; democratia

Elena Udrea vorbeste o limba necunoscuta multor oameni, fie ei de unde-ar fi, dar restrangand vorbirea la natiunea romana, e de spus ca putine persoane vorbesc "pasareasca" asta.
Nu pentru ca ar fi vreo limba complicata, ci pentru ca romanul, are impresia de cand se naste ca . . . deja o stie, si atunci nici macar nu catadicseste sa-i parcurga textul, nu mai zici sa o invete.

Dar, hai sa incercam o recapitulare:

Viata e ca sahul. Sau invers

Ca si in cazul conceptului "sah", si in cazul conceptului "Viata (social-umana)" prima conditie pentru "a sti jocul" este . . . sa ii inveti regulile de baza.
Mai apoi, pierzi-castigi . . . jucator te numesti.
Nu inseamna (spre ex) ca daca inveti sah, si castigi (in mod obligatoriu) orice partida ai disputa, dupa cum, pierzand partida dupa partida, nu inseamna ca "nu stii sah"..

Acelasi principiu functioneaza si in cazul Democratiei.
Adica, pentru a putea macar vorbi de ea (nu mai zic "sa o si traiesti"), musai mai intai sa ii inveti teoria.

Sunt reticent in ce priveste Ciolos.

Suntem contemporani unor timpuri in care a inventa roata, e o pierdere de timp.
Oricare dintre noi (oamenii), indiferent unde ne aflam pe planeta asta in momentul in care facem vorbire, avem de jur imprejurul nostru un . . . orizont.
Un orizont inseamna un cerc la care raza este cu atat mai mare cu cat intre talpile si crestetul capului tau ai inghesuit mai multa "cunoastere".
Dar indiferent cat este de mare raza orizontului personal, cercul descris tot 360º are.
Astfel ca noi oamenii, cand vrem "sa ne purtam pasii", spre unul anume dintre cele 360º ale cercului, vrem nu vrem, tot o luam.

Ce este (in opinia mea) Democratia?

In lumea romaneasca, o anumita parte a acestei lumi (parte iesita in evidenta mai ales prin personajul "Ponta"), a fost in mod deliberat bulversata (lovita in moalele capului), in primul rand politic, si . . . bulversata umbla. Ponta a mizat pe absurdizarea a tot ce misca si, eu unul nu pot zice ca in proportie de 95%, nu i-a iesit.
Democratia este un "deziderat uman", este acea conditie in care (facand analogie cu circulatia rutiera), s-ar produce cele mai putine accidente intre indivizii aceste specii (cea umane).
Democratia (ca orice alta "oranduire sociala") nu este un "stadiu obligatoriu" ci este un stadiu social, un stadiu care poate fi atins (ca orice "stadiu social) doar "prin vointa majoritara".

Re-definiri necesare la limba română

Initial, ideea mi-a fost sa apelez pentru denumirea acestei pagini la cuvantul compus "bibliofilie" dar in final am optat la a ma ajuta cu ajutorul cuvantului compus "biblioraft"

Am despartit . . . (strategic), acest "cuvant compus" . . . numit "biblioraft" in cele doua parti componente ale lui ("biblio" si "raft"), atat pentru a nu alungi interfatapaginii de introducere cat si dintr-o gramada de alte motivatii.

Am facut (astfel) "rafturi", pe care in primul rand eu, le identific mai usor, si asez astfel articolele mai organizat, stiind apoi unde sa intind mana sa le iau cand am nevoie de unul sau de altul dintre ele.

Politica si Religia

Politica si Religia reprezinta "partile principale" (doua sectiuni), ale unei aceleiasi materii: "filozofia".

Religia se afla in situatia "primului nascut" in timp ce Politica se afla in situatia celui de-al doilea nascut.

In mod logic, cele doua tipuri de filozofie nu ar avea de ce sa se bata intre ele, netintind amandoua aceeasi destinatie (Religia cautand "raiul" in Cer, in timp ce Politica cauta "raiul" . . . pe Pamant).

Numai ca, in realitate, "formatorii de opinie" (indiferent filozofia) isi folosesc (de cand lumea) adeptii spre a subjuga adeptii de alte orientari filozofice decat ei, asa ca ne-mai-stiindu-se ce a fost mai intai; "victima" sau "agresorul" s-a creat un "cerc vicios", un cerc carora unii incearca sa il opreasca din rotirea lui, iar altii ii alimenteaza aceasta invartire.

.

Nici Religia si nici Politica nu sunt "filozofii unitare", 

Religia are o "lista a religiilor" destul de stufoasa, iar Politica nu se lasa nici ea mai prejos avand si ea o "lista a politicilor" care se incadreaza tot la . . . "stufoasa"