Simtul masurii sau, a pastra proportia.

"A păstra proportia" este o teorie care (dupa cum o dovedesc secolele de trăire umană), depașeste întotdeauna, cu câteva ture bune (ture, ca la atletism), pe marea majoritate a ființelor cu față de om.

Si mai corect spus ar fi "A păstra întotdeauna proportia", desi asta poate suna pleonastic in conditiile in care un principiu de-aia e principiu, spre a se aplica . . . intotdeauna.

Acuma survine alt impediment, pentru ca pentru atat de multe persoane, conceptul  "tot" ("tot" sau 100%), nu este vazut ca un termen 100% invariabil ci ca un termen variabil (ca pe un 99%, 98% etc). 

De aceea o mare parte dintre oameni aplica acest principiu nu oridecate ori se vad in fața situatiei de a-l aplica ci, oridecate ori au (daca au) pofta, sa il aplice.

Ma rog, povestea-i lunga, si complicata.

Problema e . . . cum sa racordez eu cititorul la ceea ce am de transmis, cum sa fac o introducere fara sa fie o introducere lunga in ceea ce vreau sa spun eu aici despre "pastrarii proportiei"?

Fiecare om are o infinitate de (aritmetice) raporturi cu Lumea caruia ii e contemporan.

Spre a se intelege mai bine, mai exact, aceste raporturi, propun urmatoarea "scara":

Esti in raport de:

1:1 (100% sau 1) cand te afli in raport cu tine insuti

1:2 (50% sau 0,5) cand te afli in raport cu inca o persoana

1:3 (33% sau 0,33) cand te afli in raport cu inca doua persoane.

1:4 (25 % sau 0,25) cand te afli in raport cu inca trei persoane, si etc.

Ca sa te adresezi unei persoane ai nevoie de un numar de decibeli, ca sa te adresezi a doua, trei sau mai multe persoane ai nevoie de . . . din ce in ce mai multi decibeli.

Imi aduc aminte cum, scolar fiind, aveam de recitat o poezie (la serbare) si cum murmura mica sala de clasa de murmurul parintilor care incercau sa ma indemne sa recit un pic mai tare, ca nu auzeau nimic iar eu de ce ma opinteam mai tare, mai slabe sunete scoteam :)

D-apoi sa te adresezi (cu mijloace naturale) unei "adunari scolare"

Adica, una e "sa vorbesti singur", si alta este sa vorbesti la 2, 3, 5, 50, 500, 1000, un milion, 7,5 miliarde de alte persoane, pentru ca raportul de relationare fluctueaza si deodata cu asta trebuie sa fluctueze si perceptia noatra asupra acelei relatii.

Am pornit aceasta expunere provocat de cineva apropiat mie care imi povestise ca un oras intreg isi manifestase nemultumirea pe facebook fata de lipsa de actiune a conducerii locale fata de  . . . impodobirea orasului in vederea sarbatorilor.

- "Bine dar "orasul asta intreg" vad ca e un ziarist, al unui ziar din cate ziare locale o avea acea localitate, iar  postarile or fi 50, 500, 5000. Dar astea nu sunt "pozitii oficiale" ci . . . microbistice. Nu ca nu e bine sa iei conducerile de urechi, dar felul asta de demers nu produce beneficiu ci paguba", am zis eu. 

Dar, pas de ne intelege, asa ca mi-am pastrat argumentatia pentru mine, o asez aici si asa, poate se vor intalni cu argumentatia mea si altii care sunt in acord cu mine.

 Continuand rationarea mea, e de spus ca esti in raport:

 - 1:35 (0,028) cand te raportezi (ca elev) la a ta clasa;

 - 1:2-300 (0,003) cand te raportezi la scoala din care faci parte;

 - 1:2500 (0,0004) cand te raportezi la localitatea-ti natala;

 - 1:800.000 (0,00000125) cand te raportezi la judet;

 - 1:23.5 (0,00000004) milioane cand ma raportam eu la cata populatie mi se spunea ca are tara mea.

 - 1:500 de milioane (0,000000002) cand ma raportez la "supra-tara" (Uniunea Europeana) al carei "cetatean" sunt;

 - 1:7,5 miliarde (0,00000000013).

Altfel spus, esti "om intreg" doar in raportul cu tine insuti. 1:1=1.

De aici incolo esti doar 0,5%, 0,33%, 0,25%, etc dintr-un intreg.

Acuma, in sens invers, ca sa capeti "voce", ca sa ai "decibeli" in raport cu societatea la care te referentiezi la vreun moment dat, trebue sa primesti voturi.

Astfel, daca din raportul tau cu celalalt sot, primesti mandat sa il reprezinti sa zicem in fata comunitatii locale, atunci devii un "(1+ 0,5 = 1,5): 2500 = 0,0006 (un "tu intreg" + jumatate si rezulti mai puternic; 0,0006, decat singur 0,0004. Nu?

 In felul asta, sa zicem, un presedinte ales este, in raport cu tara, o persoana cu o valoare 0,26.

 Poate nu pare mult, un sfert din intreg, dar daca ne uitam ca un "muritor de rand", in acelasi raport are o valoare de 0,00000004 ne mai scade un pic nasul.

 De-aia zic eu, ca una e sa latri la luna, cand vrei sa obtii ceva, si alta este sa stii cui ii inmanezi votul tau, de asa maniera incat alegerea ce o faci sa lucreze in beneficiul tau si nu impotriva beneficiului tau.

Pentru asta, trebuie sa sti intotdeauna ce valoare ai prin raportarea la fiecare moment fata de "marimea matematica" coresponzatoare acelui moment.

Spor :)